Trei picături de ploaie şi ne-am dus

 

Îndrăznesc să privesc cerul negru , ce-mi inspiră doar o amară monotonie.Terenul şcolii , ascuns atent printre castanii falnici şi iarbă verde , îmi încadrează trupul pe o vreme mohorâtă , rece.

O întrebare îmi alunecă uşor printre buze : „Unde-i soarele?”.Nimeni nu-mi răspunde.Era şi de aşteptat , am gândit strângându-mi mai bine haina.
Lumea îşi găseşte altceva de făcut.Prietenii râd şi zâmbesc , doar eu mă ascund în spatele unei obositoare fericiri.
Energia-mi caracteristică îmi părăseşte necontenit fiinţa , mintea mea fiind prea concentrată pe doi ochi de smoală,în mrejele cărora fusesem aruncată cu câteva săptămâni în urmă.
El , căci altfel nici nu ştiu şi nici nu vreau să-i spun , stă ascuns la rându-i printre amici.
Privirile noastre se mai izbesc atunci când nimeni nu-i atent . Mă arunc iar în valurile acelea de necunoscut , în care am jurat să nu mai cad.
Toţi îmi inspiră atâta euforie , eu doar îmi zbat creieraşul , complicându-l cu întrebări fără răspuns.
De ce eu?De ce din nou?De ce acum?Şi mai ales , unde-i soarele?
Simt că obosesc sub privirile critice ale celor din jur , pentru că pur şi simplu aşa este lumea.Rea , prefăcută , ipocrită.
Nimeni nu te mai lasă să-ţi trăieşti visul şi dorinţa . Toţi pretind inteligenţa , toţi te rănesc prin fiecare cuvânt.
Inspir a miia oară aerul rarefiat , şi iarăşi mă avânt către el.Par atât de neimportantă , atât de mică şi insignifiantă , până când el  se întoarce şi privirile noastre se bat , din nou , cap în cap.
Şi stau , şi-ndur.Căci oricât de frig ar fi , şi chiar dacă sfârşitul va fi sfâşietor , sunt egoistă.Iubesc senzaţia aceea că cineva mă observă , că sunt observată , la fel ca Domnişorica aceea , sau domnişorica cealaltă.
Pentru că , în infinit , ăsta-i fiinţa umană.Doritoarea atenţiei necontenite.Problema noastră , însă , este următoarea.Fiinţa umană se împarte în două mari categorii:
-Fiinţa umană doritoare de atenţie cu modestie.
-Fiinţa umană doritoate de atenţie , plină de impocrizie.
Nu-mi spuneţi că sunt sigura care a observat astfel de „persoanje”.Oameni care îşi doresc atenţia , dar nu cerşesc după ea cu nesimţire şi oameni care-şi doresc atenţia dar o cerşesc în prostie.
Un răspuns la toate întrebările din lumea aceasta crudă este … l-amour.
Trăiesc pentru că încă-mi arde opaiţul aprins de speranţa unei adevărate iubiri.
Cu trei picături de apă rece , Ralu.